5 erori frecvente în strângerea șuruburilor (și cum pot fi ele evitate)

5 erori frecvente în strângerea șuruburilor (și cum pot fi ele evitate)
 

Atunci când ești preocupat de un proces industrial, atenția ta este concentrată pe utilaje, automatizări, materii prime sau controlul calității produsului final. Este o logică firească pentru un responsabil de proiect.

Există însă un element aparent banal, care poate influența decisiv fiabilitatea unui ansamblu: strângerea corectă a șuruburilor. Și poate că, de multe ori, nu-i dai atenția cuvenită.

O îmbinare realizată incorect poate genera, în timp, vibrații, uzură prematură, defecte de funcționare sau chiar opriri ale producției. În același timp, identificarea cauzei poate fi dificilă, mai ales atunci când nu există documentație sau trasabilitate asupra operațiilor efectuate.

Dar astfel de erori pot fi evitate de la bun început. Iată mai jos cinci dintre acestea și câteva modalități prin care ele sunt prevenite.



1. Cuplul de strângere este incorect

Una dintre cele mai întâlnite probleme este utilizarea unui cuplu de strângere diferit de cel prevăzut în documentația tehnică. Cel mai frecvent, această eroare este cauzată de strângerea cu o cheie manuală simplă.

Dar chiar și atunci când se utilizează o cheie dinamometrică uzuală, este posibil ca valoarea să fie setată greșit. De exemplu, atunci când operatorul utilizează o setare rămasă de la o aplicație anterioară. În anumite situații, aceeași valoare este folosită pentru aplicații diferite, fără a se ține cont de caracteristicile specifice asamblării respective.

Consecințe posibile:
- slăbirea îmbinării în exploatare;
- deteriorarea componentelor;
- deformarea pieselor;
- creșterea costurilor de reparație și rework.

Respectarea valorilor de cuplu recomandate de proiectant reprezintă primul și cel mai important pas către o îmbinare sigură și repetabilă.



2. Se utilizează scula nepotrivită pentru aplicație

Nu există scule dinamometrice universale.

De exemplu, utilizarea unei chei dinamometrice în apropierea (sau chiar în afara) limitelor sale de măsurare poate afecta precizia rezultatelor sau siguranța ansamblului final. De asemenea, anumite aplicații necesită control atât al cuplului, cât și al unghiului de rotație, în timp ce altele presupun valori foarte mici ale cuplului și necesită instrumente specializate.

Consecințe posibile:
- variații ale rezultatelor de la o operație la alta;
- dificultăți în respectarea toleranțelor;
- creșterea numărului de neconformități.
- Alegerea sculei potrivite pentru fiecare aplicație este esențială pentru obținerea unor rezultate consistente.



3. Scula dinamometrică nu este verificată sau calibrată la timp

Chiar și cele mai performante scule dinamometrice sunt supuse uzurii și pot ieși, în timp, din toleranțele specificate de producător. Acest fenomen nu reprezintă un defect, însă presupune o operație de recalibrare periodică.

Din păcate, în multe companii verificarea sculelor este realizată doar ocazional sau exclusiv înaintea unui audit.

Drept consecințe posibile pot fi valorile de strângere incorecte sau rezultate inconsistente între operatori, care duc la defecte greu de identificat și probleme reale în cadrul auditurilor de calitate.

Soluția corectă presupune verificarea periodică și standardizată a sculelor, dar și respectarea intervalelor de calibrare.



4. Nu există trasabilitate asupra operațiilor de strângere

În cazul unei reclamații sau al unei neconformități la controlul calității, una dintre primele întrebări este:

Cine a efectuat operația și în ce condiții?
În multe situații, răspunsul este dificil de găsit. Nu există informații despre operator, valoarea utilizată pentru cuplul de strângere, momentul efectuării operației sau rezultatul acesteia.

Consecințe posibile:
investigații complexe și consumatoare de timp;
imposibilitatea identificării cauzei reale;
costuri suplimentare prin repetarea în timp;
dificultăți în demonstrarea conformității.

Pe măsură ce cerințele privind calitatea și documentarea proceselor devin tot mai stricte, trasabilitatea capătă o importanță din ce în ce mai mare.




5. Operatorul modifică parametrii sau ordinea operațiilor

În procesele industriale, operatorii trebuie să introducă date, să selecteze programe sau să urmeze anumite secvențe de lucru.

Chiar și atunci când procedurile sunt bine definite, oamenii pot face erori. Iar utilizarea unor parametri incorecți, omiterea unor operații, variațiile de calitate între schimburi sau executarea greșită a secvențelor de strângere pot duce la probleme grave în funcționarea ansamblului final.

Standardizarea proceselor și ghidarea clară a operatorilor contribuie la reducerea semnificativă a acestor riscuri.




De la procese manuale la procese controlate digital

Erorile detaliate mai sus, precum și altele cu care te întâlnești în activitatea zilnică, au o cauză comună: lipsa controlului și a vizibilității asupra procesului de strângere.

Din acest motiv, tot mai multe companii trec la digitalizarea acestor operații, în spiritul conceptului Industry 4.0.

Sculele conectate în rețea, documentarea automată a operațiilor și verificarea digitală a echipamentelor permit creșterea controlului asupra proceselor și reducerea dependenței de intervențiile manuale.

Una dintre tehnologiile dezvoltate în această direcție este DAPTIQ®, platforma Stahlwille pentru scule dinamometrice conectate și trasabilitate a proceselor de strângere (citește aici mai multe despre tehnologia DAPTIQ®).

Deși tehnologii precum DAPTIQ sunt asociate adesea cu industrii critice, precum aviația sau energia nucleară, beneficiile lor nu se limitează la domeniile în care o eroare poate avea consecințe catastrofale.

În realitate, orice companie care urmărește creșterea calității, reducerea costurilor generate de neconformități, îmbunătățirea trasabilității și eficientizarea proceselor poate avea de câștigat. Fie că vorbim despre industria auto, construcția de utilaje, sectorul energetic, transportul feroviar sau activități de mentenanță industrială, controlul proceselor de strângere devine tot mai important pe măsură ce cerințele de calitate și competitivitate cresc.

În acest context, digitalizarea proceselor de strângere nu mai reprezintă doar o măsură de siguranță, ci un instrument prin care companiile își pot crește eficiența și își pot consolida avantajul competitiv într-o economie tot mai orientată către principiile Industry 4.0.